marți, 25 mai 2010

Because I Love You !

Simt ca ce avem azi..vom avea si maine..nu e ceva trecator, te vreau pentru totdeauna, caci esti singurul care ma intelege si ma suporta si ma sprijina indiferent de ceas..de anotimp..de vreme..de stare...te simt prezent...te iubesc si asta e o realitate! poate e singurul lucru de care sunt 100% sigur si nu mi-e rusine sa recunosc..da Mary..tu imi redai libertatea, credinta , speranta si dorinta de a incepe o noua zi..si asta numai alaturi de tine..lupt pt ca lupti..luptam impreuna pentru un ideal, pe care il simt aproape implinit..esti tot ce am nevoie..soarele ce imi lumineaza dimineata si sufletul..Te iubesc iubi! Toti cautam fericrea, putini gasim iubirea, dar ceea ce cautam cu adevarat este dragostea pura si absoluta. Invata sa o pastrezi in tine neconditionat si vei gasi fericirea, dar vei invata si sa iubesti...cred ca toti avem dreptul la fericire, problema este cum reusim sa o gasim...nici nu stiu cum sa incep povestea noastra de dragoste( pt ca asta traiesc alaturi de tine..O MARE POVESTE DE DRAGOSTE)...o poveste care nu s-a sfarsit si care continua si astazi...si va continua pt totdeauna, pana cand moartea ne va desparti(sper din suflet sa continue si dincolo de moarte, asta dak exista viata dincolo de moarte)stiu ca suna a text de carte de basme, de povesti nemuritoare cu printi si printese,poate e adevarat ca ceea ce e scris in carti se intalneste si in realitate si poate ai sa zici ca sunt o mare visatoare, dar ce sa fac, omul trebuie sa mai si viseze, caci eu cred ca exista si suflete pereche, ca exista oameni care sunt nascuti unii pt ceilalti...trebuie doar sa cauti sufletul pereche, sa ii dai sansa sa-ti intalneasca privirea, caci fericirea adevarata e totdeauna o clipa...iar aceasta clipa poate fi exact acea privire, eu te-am gasit pe tine ti-am intalnit si privirea si sunt atat de fericita...ce e extrem de trist este ca sunt oameni pe acest pamant care intr-o viata nu reusesc sa intampine aceasta clipa...sau nu ii acorda atentia necesara.. Dragostea e hoata..te fura, te insala, dar tot ea este cea care reuseste sa te faca sa urci pe cele mai inalte culmi sufletesti..este singura care te poate salva din lumea asta cruda, rea si egoista, o lume mult prea inchisa, mult prea patrunsa de ganduri ascunse, ganduri negre si lipsite de culoare....nu e un eseu despre ce cred eu despre iubire, nu e o dizertatie pe tema iubirii, e pur si simplu o inima care simte, bate, aude, iubeste si vrea sa strige ca te iubeste, vrea sa te vada, sa te auda..te vrea pe tine... cred ca prea mult s-a saturat sa fie nelinistita, sa o doara, sa te cheme, sa te certe...vrea doar sa se exprime...sa se detaseze putin de tot si toate, sa fie sincera, asa cum numai ea poate, SA NU te coplesesca ci doar SA TE IUBEASCA!
Mai stii?Cand ne-am cunoscut era o perioada in care se acumulasera multe lucruri, eram dezamagita si lipsita de orice urma de incredere, dupa multe lacrimi, neincredere in fortele proprii..cam asta eram eu pe vremea aceea...si...dupa cum nici prin gand nu mi-a trecut ca intr-o zi, ca din senin, ca o raza de soare aparuta printr-un geam spart intr-o camera intunecata, ai aparut TU, fiinta care mi-a redat increderea in mine..fiinta care avea sa ma iubeasca neconditionat, fiinta care a reusit sa ma faca sa zambesc!Avem multe amintiri minunate, amintiri fericite,Un "te iubesc", "am nevoie de tine", "nu pot trai fara tine", "iarta-ma dar...te iubesc", "ma innebunesti", "sunt topita dupa tine", "nu pot renunta la tine", "te iubesc mai mult decat viata mea", "esti viata mea","te ador pui" -sunt doar putine din cuvintele pe care ni le-am spus, ni le spunem, cuvinte care ne leaga, ne unesc...suntem una si aceeasi persoana.. suntem impreuna si ne iubim si mai mult, pe zi ce trece mai mult, dragostea noastra creste, se maturizeaza, sunt fericita ...sunt implinita si nu regret nici o clipa ca te-am cunoscut...TE IUBESC!oare suntem ceva fara iubire?avem ceva daca suntem singuri? intrebari, intrebari, neliniste, nervi, stres, tensiune, gelozie, teama...toate astea dispar numai cand am un semn de la tine... Da, e adevarat ca te iubesc, ca tu esti sursa mea de energie, izvorul din care pornesc si marea in care ma revars, esti centrul universului meu si o stii. Da, nu mi-e frica sa recunosc, iti spun din toata inima ca te iubesc, ca te ador, ca nu pot trai fara tine!!! Nu sunt ametita...nu sunt beata...sunt doar INDRAGOSTITA DE TINE!!!
Iubirea lui imi da viata. Il iubesc si asta ma face sa fiu mai buna, mai frumoasa, mai intelegatoare, dar iubirea lui pentru mine ma face sa fiu cea mai buna, cea mai frumoasa, cea mai intelegatoare. "Te iubesc" e putin spus. "Te ador" parca se apropie de ceea ce simt eu pentru el. Eu il iubesc mai mult decat il iubesc, il ador mai mult decat il ador, il ador mai mult decat ieri si mai putin decat maine. Privirea lui imi da aer, existenta lui ma face sa fiu constienta de existenta mea.
El este iubitul meu,cel mai minunat si sunt mandra de el... TE IUBESC MARY MEU !

vineri, 21 mai 2010

Childhood

Copilăria este un tărâm magic. Nu ştim când şi unde începe şi nu ştim când şi unde se termină. Ne trezim doar că numai suntem copii, că am ieşit din copilărie, uneori fără să o fi trăit pe deplin... Copilăria este o lume fermecată, duioasa, dulce, lină, în care orice se poate întâmpla. Orice! Este vârsta la care suntem cel mai aproape de Dumezeu si de toate tainele existenţei. Ne putem întâlni oricând cu balaurul cu şapte capete, cu zgripţuroaica cea haină, putem fi vrăjitori, eroi din filme sau benzi desenate, putem vizita orice loc din lume cu ochii minţii şi să credem cu tărie că am fost acolo cu adevărat...

Copilăria este singurul moment al vieţii în care trăim totul la maximă intensitate. În care plângem şi râdem în aceeaşi zi, în care ne supărăm şi iertăm după câteva momente, în care suntem singuri şi totodată cu toată lumea.

Apoi, pe măsură ce trec anii, pe măsură ce ne maturizăm, nebunia si exuberanţa copilăriei dispar. Devenim mai serioşi, zâmbim mai puţin, nu ne mai bucurăm de orice nimic care ni se oferă, avem gusturi, pretenţii rafinate... Nu mai credem în magie, nu mai credem in Moş Crăciun şi in sacul său plin cu jucării, nu mai credem că mama şi tata sunt cei mai extraordinari părinţi din lumea asta... Nu mai iubim cu detaşare si pasiune, nu mai roşim atunci când greşim, numai chiuim de bucurie atunci când cineva ne îndeplineşte o dorinţă mult aşteptată.

Când începe şi când se termină copilăria? Nu ştim. Ştim doar că, la un moment dat, ne e ruşine să ne mai comportăm ca nişte copii. Avem pretenţia şi dorim să fim trataţi ca adulţi. Ca persoane pe deplin responsabile, mature. Pierdem jocul, pierdem libertatea şi pierdem nemărginirea. Devenim sclavii propriilor nostre prejudecăţi şi autolimitări. Ar trebui ca măcar în suflete să ramânem veşnic nişte copii.

marți, 4 mai 2010

Caii fac un peisaj sa arate frumos...



Intotdeuna fa tot ce iti sta in putinta.Las lenea deoparte. Las blazarea, sictirul, plictisul in urma. Spun DA vietii, spun DA oportunitatilor, spun DA cand mi se cere ajutorul, spun DA pentru ceea ce vreau sa aduc in viata mea si fac tot ce pot, tot ce imi sta in puteri pentru asta. Niciodata nu iubim PREA mult. Niciodata nu daruim PREA mult. Niciodata nu suntem PREA generosi, calzi, buni si sinceri. Niciodata. Mereu e loc de mai mult, mereu e spatiu ca sa fim si mai oameni, si mai alaturi, si mai impreuna... Asa ca fac tot ce imi sta in putinta, tot ce tine de mine si de jumatatea mea din relatia cu oamenii, cu viata, cu TOT. Si stiu ca la sfarsitul zilei, cand trag linie, am facut partea mea, cu tot ce a depins de mine

Sweet...




Memories..